Gestionarea omului este slujba Mea și, mai mult, cucerirea lui de către Mine este ceva care a fost rânduit când am creat lumea. Oamenii s-ar putea să nu știe că îi voi cuceri complet în ultimele zile și s-ar putea ca ei să nu fie conştienţi că dovada înfrângerii lui Satan de către Mine este cucerirea răzvrătiților din rândul omenirii. Dar, când dușmanul Meu s-a alăturat luptei cu Mine, i-am spus deja că voi deveni cuceritorul acelora pe care Satana i-a luat captivi și i-a făcut copiii și slujitorii lui loiali, cei care îi supraveghează casa. Semnificația inițială a cuceririi este aceea de a învinge, de a supune umilirii. Exprimată în limba israeliților, înseamnă înfrângere completă, distrugere și neputința de rezistență împotriva Mea. Dar astăzi, așa cum este folosit între voi, sensul ei este de a cuceri. Voi ar trebui să știţi că intenția Mea este să nimicesc complet și să pun pe fugă pe cel rău al omenirii, ca să nu se mai poată răzvrăti împotriva Mea, şi nici să nu mai aibă curajul să-Mi întrerupă sau să-Mi deranjeze lucrarea. Astfel, în ceea ce-l privește pe om, a ajuns să însemne o cucerire. Oricare ar fi conotațiile termenului, lucrarea Mea este să înfrâng omenirea. Căci, deși este adevărat că omenirea este doar un adaos al gestionării Mele, să o spun mai precis, omenirea nu este altceva decât inamicul Meu. Omenirea este răul care Mi se opune și Mă disprețuiește. Omenirea nu este nimic altceva decât descendența celui rău care a fost blestemat de Mine. Omenirea nu este nimic altceva decât descendentul arhanghelului care M-a trădat. Omenirea nu este altceva decât moștenirea diavolului, care, disprețuit de Mine cu mult timp în urmă, este inamicul Meu ireconciliabil de atunci. Deasupra rasei umane, cerul coboară, neclintit și sumbru, fără nicio rază de claritate, iar umanitatea este aruncată în întuneric, astfel încât cineva care trăiește în ea să nu-și poată vedea nici mâna întinsă înaintea feței sau soarele când își înalță capul. Drumul de sub picioarele lui, noroios și plin de gropi, meandre şerpuitoare; întreaga țară este plină de cadavre. Colțurile întunecate sunt umplute cu rămășițele morților, iar în colțurile răcoroase și umbrite mulțimi de demoni şi-au construit locaşuri. Și peste tot în lumea oamenilor demonii vin și pleacă în hoarde. Urmaşii tuturor bestiilor, plini de murdărie, sunt aruncaţi în bătălii negre, iar sunetul lor loveşte cu teroare în inimă. În astfel de momente, într-o astfel de lume, într-un astfel de „paradis pământesc”, unde merge cineva să-şi caute împlinirile vieții? Unde s-ar duce cineva pentru a-şi găsi destinația vieții? Omenirea, călcată sub picioarele lui Satan cu mult timp în urmă, a fost de la început un actor care a preluat imaginea lui Satan – și, mai mult decât atât, întruparea lui Satana, servind ca dovadă care mărturisește pentru Satana, tare și clar. Cum poate o astfel de rasă umană, o grămadă de deșeuri degenerate și un astfel de descendent al acestei familii corupte omenești să dea mărturie pentru Dumnezeu? De unde vine slava Mea? De unde poate începe să vorbească cineva despre mărturia Mea? Căci vrăjmașul care, corupând omenirea, stă împotriva Mea, a luat deja omenirea – omenirea pe care am creat-o cu mult timp în urmă și care a fost plină de slava Mea și viața Mea – și a spurcat-o. Mi-a smuls gloria și tot ceea ce a umplut omul este o otravă strâns legată de urâciunea lui Satana și stoarsă din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. La început am creat omenirea, adică l-am creat pe strămoșul omenirii, pe Adam. El era înzestrat cu formă și imagine, plin de vigoare, plin de vitalitate și, în plus, trăia înconjurat de slava Mea. A fost o zi slăvită când am creat omul. După aceea, Eva a fost făcută din trupul lui Adam şi ea a fost strămoșul omului, şi, astfel, poporul pe care l-am creat a fost umplut de suflul Meu și plin de slava Mea. Adam s-a născut inițial din mâna Mea și a fost reprezentarea imaginii Mele. Astfel, înțelesul original al lui „Adam” a fost o ființă creată de Mine, plin de energia Mea vitală, plin de slava Mea, având formă și imagine, având duh și suflare. El a fost singura ființă creată, având duh, capabilă să Mă reprezinte, să-Mi poarte imaginea și să primească suflul Meu. La început, Eva era cel de-al doilea om înzestrat cu suflu a cărei creație am orânduit-o, astfel încât sensul original al „Evei” era o ființă creată care să continue slava Mea, plină de vitalitatea Mea și chiar înzestrată cu slava Mea. Eva a ieșit din Adam, așa că și ea Mi-a purtat imaginea, căci ea a fost cea de-a doua ființă umană care a fost creată după chipul Meu. Semnificația inițială a „Evei” a fost un om viu, cu duh, carne și os, a doua mărturie a Mea, precum și a doua Mea imagine între oameni. Ei au fost strămoșii omenirii, comoara pură și prețioasă a omului și, de la începuturi, ființe vii înzestrate cu duh. Cu toate acestea, cel rău a luat urmașii strămoșilor omenirii și a călcat peste ei și i-a dus în captivitate, a scufundat lumea în întuneric și a făcut în aşa fel încât urmașii să nu mai creadă în existența Mea. Chiar mai abominabil este faptul că, chiar când cel rău îi corupe pe oameni și îi calcă pe ei, răstoarnă cu cruzime slava Mea, mărturia Mea, vitalitatea pe care le-am dat-o, suflarea și viața pe care le-am suflat în ei, toată slava Mea în lume și tot sângele inimii pe care l-am folosit pentru omenire. Omenirea nu mai este în lumină și a pierdut tot ce i-am dat, distrugând slava pe care i-am dăruit-o. Cum pot să recunoască ei faptul că Eu sunt Domnul tuturor ființelor create? Cum pot ei să continue să creadă în existența Mea în ceruri? Cum pot descoperi ei manifestările slavei Mele pe pământ? Cum pot acești nepoți și nepoate să-L accepte pe Dumnezeul venerat de proprii lor strămoși ca Domnul care i-a creat? Acești nepoți și nepoate demne de milă au „prezentat” cu generozitate celui rău slava, imaginea, precum și mărturia pe care le-am aşezat peste Adam și Eva, precum și viața pe care am acordat-o oamenilor și de care depind pentru a exista, și fără să Mă gândesc câtuşi de puţin la prezența celui rău, am dat toată slava Mea. Nu este aceasta originea denumirii de „gunoi”? Cum poate o astfel de omenire, asemenea demoni răi, astfel de cadavre umblătoare, astfel de imagini ale lui Satana și astfel de dușmani ai Mei să poarte slava Mea? Eu voi lua înapoi slava Mea, voi lua înapoi mărturia Mea care există între oameni și tot ceea ce Mi-a aparținut odată și pe care Eu am dat omenirii demult – voi cuceri complet omenirea. Cu toate acestea, tu ar trebui să știi, oamenii pe care i-am creat erau oameni sfinți care Îmi purtau chipul și slava. Ei nu au aparținut lui Satana și nu au fost supuși călcării sale, ci au fost pur și simplu o manifestare a Mea, fără nicio urmă de otravă de-a lui Satana. Și așa, am lăsat omenirea să știe că vreau numai ceea ce este creat de mâna Mea, sfinții pe care îi iubesc și care nu aparțin nici unei alte entități. Mai mult, Mă voi bucura de ei și îi voi considera ca fiind slava Mea. Totuși, ceea ce vreau nu este omenirea care a fost coruptă de Satana, care aparține astăzi lui Satana și care nu mai este creația Mea originală. Pentru că intenționez să-mi reiau slava Mea care există în lume, voi cuceri pe deplin supraviețuitorii rămași în întreaga omenire, ca o dovadă a slavei Mele în înfrângerea lui Satana. Eu iau numai mărturia Mea ca o cristalizare a Sinelui Meu, ca obiect al plăcerii Mele. Aceasta este voia Mea.
Omenirea s-a dezvoltat timp de zeci de mii de ani de istorie pentru a ajunge acolo unde este astăzi. Cu toate acestea, omenirea creației Mele originale a decăzut de mult. Ei au încetat deja să fie ceea ce vreau și astfel umanitatea, așa cum apare în ochii Mei, nu mai merită denumirea de omenire. Ei sunt mai degrabă mizeria omenirii pe care Satan a luat-o în captivitate, cadavrele umblătoare putrede în care trăiește Satan și în care este îmbrăcat. Oamenii nici măcar nu cred în existența Mea și nici nu primesc venirea Mea. Omenirea răspunde cu rea-credință la cererile Mele, aderă temporar la ele și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, se prefac cu pizmă că-Mi zâmbesc, dezvăluind dorința lor de a ajunge la cel care are puterea. Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât mai puțin voia Mea în prezent. Voi fi sincer cu voi: Când va veni ziua, suferința oricui Mi se va închina va fi mai ușoară decât a voastră. Nivelul credinței voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă vine ziua focului, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor, când au fost mustrați de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise, și decât cea a Sodomei, sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a auzit glasul Meu, Iahve, și a văzut slava Mea, Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru putea să-L urmeze pe Isus Hristos, a fost prin credința lui. Faptul că el a fost crucificat de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot prin credința lui. Când Ioan a văzut chipul slăvit al Fiului Omului, a fost prin credința sa. Când a avut vedenia zilelor din urmă, a fost cu atât mai mult prin credința lui. Motivul pentru care așa-numitele neamuri au primit revelația Mea și au ajuns să știe că m-am întors în trup pentru a face lucrarea Mea între oameni, se datorează credinței lor. Toți aceia care sunt biciuiți de cuvintele Mele dure și totuși sunt consolați de ele și care sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care încă suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu, fugind de suferința judecății, nu sunt purtați toţi prin lume? Ei sunt asemănători cu frunzele toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin cu cuvintele Mele de consolare. Cu toate că osânda și purificarea Mea nu îi urmează, nu sunt cerșetori care se preumblă dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara împărăției cerurilor? Lumea este într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând pedeapsa Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a acoperi goliciunea inimii tale care nu poate fi ascunsă? Tu poți păcăli pe oricine din familia ta, dar tu nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, tu încă ești și astăzi neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci cu adevărat jumătate din viața ta de dragul Meu, decât viața ta în mediocritate și trebăluind pentru trup, trăind toate suferințele pe care un om cu greu le poate suporta. Care este scopul să te prețuiești atât de mult pe tine și să fugi de osânda Mea? Care este scopul să te ascunzi de osânda Mea de moment doar pentru a primi o veșnicie de greutăți, o eternitate de pedepse? Eu, de fapt, nu plec pe nimeni voinței Mele. Dacă un om este cu adevărat dispus să se supună tuturor planurilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprecierea Mea, în loialitatea voastră veți găsi fericirea Mea și veți găsi slava Mea în zilele voastre. Cu toate acestea, oamenii, care cred în lume și cred în diavol, și-au întărit inimile, la fel ca masele din orașul Sodoma, cu nisip bătut de vânt în ochii lor și ofrande de la diavolul în gură, ale căror minți blestemate au fost mult timp posedate de cel rău, care a uzurpat lumea. Gândurile lor au ajuns aproape în întregime captive diavolului din vechime. Și astfel, credința omenirii s-a risipit în vânt și ei nu pot nici măcar să observe lucrarea Mea. Tot ce sunt în stare să facă este o încercare slabă de a se descurca sau de a analiza foarte grosolan, pentru că ei au fost mult timp îmbibați cu otrava lui Satan.
Voi cuceri omenirea pentru că oamenii au fost creați odată de Mine și, de altfel, au avut parte de toate lucrurile generoase ale creației Mele. Dar oamenii s-au și lepădat de Mine și inima lor este fără Mine și Mă văd ca pe o povară pentru existența lor, chiar până acolo când, după ce M-au văzut cu adevărat, oamenii M-au respins și și-au stors creierul gândindu-se la toate posibilitățile de a Mă învinge. Oamenii nu Îmi permit să îi tratez în mod serios sau să le cer cerințe stricte, nici nu-mi permit să-i judec sau să le pedepsesc nelegiuirea. Departe de a găsi acest lucru interesant, sunt supărați. Și astfel lucrarea Mea este să iau omenirea care mănâncă, bea și se delectează în Mine, dar nu Mă cunoaște, și să o înving. Voi dezarma omenirea și apoi, luând îngerii Mei, luând slava Mea, Mă voi întoarce la Lăcașul Meu. Căci ceea ce au făcut oamenii Mi-a rupt complet inima și Mi-a zdrobit lucrarea în bucăți cu mult timp în urmă. Intenționez să-Mi reiau slava pe care cel rău a luat-o înainte de a pleca fericit, lăsând omenirea să-și trăiască viața, să continue să „trăiască și să lucreze în pace și mulțumire”, să continue „cultivarea câmpurilor lor” și nu voi mai interveni în viața lor. Dar acum intenționez să-Mi reiau complet slava din mâna celui rău, să iau înapoi întreaga slavă pe care am așezat-o în om la crearea lumii și să nu o mai dau niciodată rasei umane de pe pământ. Căci oamenii nu numai că nu au reușit să păstreze slava Mea, ci au schimbat-o pentru imaginea lui Satana. Oamenii nu prețuiesc venirea Mea, nici nu apreciază ziua slavei Mele. Ei nu sunt fericiți să primească certarea mea, cu atât mai puțin sunt ei dispuși să-Mi întoarcă slava Mea. Nici nu sunt dispuși să arunce otrava celui rău. Omenirea continuă să Mă înșele în același vechi mod, încă purtând zâmbete strălucitoare pe fețe și chipuri fericite în același vechi mod. Ei nu sunt conștienți de adâncimile întunericului care va coborî asupra omenirii după ce slava Mea îi va părăsi și, mai ales, nu sunt conștienți că atunci când Ziua Mea va veni asupra întregii omeniri, ei vor trăi vremuri mult mai grele decât oamenii din vremea lui Noe. Căci ei nu știu cât de a întunecat a devenit Israelul când slava Mea a plecat de la el, pentru că omul uită în zori cât de greu a fost să treacă noaptea. Când soarele se ascunde din nou și întunericul coboară asupra omului, el va înălța din nou plângeri și își va scrâșni dinții în întuneric. Ați uitat când slava Mea a plecat din Israel, cât de greu a fost pentru poporul său să treacă prin zilele lor de suferință? Acum este momentul în care vedeți slava Mea și este și timpul când împărtășiți ziua slavei Mele. Omul va înălța plângeri în mijlocul întunericului când slava Mea va părăsi țara spurcată. Acum este ziua slavei când fac lucrarea Mea și este și ziua în care scap omenirea de suferință, căci nu voi împărtăși cu ei vremurile chinului și necazului. Vreau doar să cuceresc complet omenirea și să înving pe cel rău al omenirii.
Omenirea s-a dezvoltat timp de zeci de mii de ani de istorie pentru a ajunge acolo unde este astăzi. Cu toate acestea, omenirea creației Mele originale a decăzut de mult. Ei au încetat deja să fie ceea ce vreau și astfel umanitatea, așa cum apare în ochii Mei, nu mai merită denumirea de omenire. Ei sunt mai degrabă mizeria omenirii pe care Satan a luat-o în captivitate, cadavrele umblătoare putrede în care trăiește Satan și în care este îmbrăcat. Oamenii nici măcar nu cred în existența Mea și nici nu primesc venirea Mea. Omenirea răspunde cu rea-credință la cererile Mele, aderă temporar la ele și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, se prefac cu pizmă că-Mi zâmbesc, dezvăluind dorința lor de a ajunge la cel care are puterea. Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât mai puțin voia Mea în prezent. Voi fi sincer cu voi: Când va veni ziua, suferința oricui Mi se va închina va fi mai ușoară decât a voastră. Nivelul credinței voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă vine ziua focului, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor, când au fost mustrați de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise, și decât cea a Sodomei, sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a auzit glasul Meu, Iahve, și a văzut slava Mea, Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru putea să-L urmeze pe Isus Hristos, a fost prin credința lui. Faptul că el a fost crucificat de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot prin credința lui. Când Ioan a văzut chipul slăvit al Fiului Omului, a fost prin credința sa. Când a avut vedenia zilelor din urmă, a fost cu atât mai mult prin credința lui. Motivul pentru care așa-numitele neamuri au primit revelația Mea și au ajuns să știe că m-am întors în trup pentru a face lucrarea Mea între oameni, se datorează credinței lor. Toți aceia care sunt biciuiți de cuvintele Mele dure și totuși sunt consolați de ele și care sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care încă suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu, fugind de suferința judecății, nu sunt purtați toţi prin lume? Ei sunt asemănători cu frunzele toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin cu cuvintele Mele de consolare. Cu toate că osânda și purificarea Mea nu îi urmează, nu sunt cerșetori care se preumblă dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara împărăției cerurilor? Lumea este într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând pedeapsa Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a acoperi goliciunea inimii tale care nu poate fi ascunsă? Tu poți păcăli pe oricine din familia ta, dar tu nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, tu încă ești și astăzi neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci cu adevărat jumătate din viața ta de dragul Meu, decât viața ta în mediocritate și trebăluind pentru trup, trăind toate suferințele pe care un om cu greu le poate suporta. Care este scopul să te prețuiești atât de mult pe tine și să fugi de osânda Mea? Care este scopul să te ascunzi de osânda Mea de moment doar pentru a primi o veșnicie de greutăți, o eternitate de pedepse? Eu, de fapt, nu plec pe nimeni voinței Mele. Dacă un om este cu adevărat dispus să se supună tuturor planurilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprecierea Mea, în loialitatea voastră veți găsi fericirea Mea și veți găsi slava Mea în zilele voastre. Cu toate acestea, oamenii, care cred în lume și cred în diavol, și-au întărit inimile, la fel ca masele din orașul Sodoma, cu nisip bătut de vânt în ochii lor și ofrande de la diavolul în gură, ale căror minți blestemate au fost mult timp posedate de cel rău, care a uzurpat lumea. Gândurile lor au ajuns aproape în întregime captive diavolului din vechime. Și astfel, credința omenirii s-a risipit în vânt și ei nu pot nici măcar să observe lucrarea Mea. Tot ce sunt în stare să facă este o încercare slabă de a se descurca sau de a analiza foarte grosolan, pentru că ei au fost mult timp îmbibați cu otrava lui Satan.
Voi cuceri omenirea pentru că oamenii au fost creați odată de Mine și, de altfel, au avut parte de toate lucrurile generoase ale creației Mele. Dar oamenii s-au și lepădat de Mine și inima lor este fără Mine și Mă văd ca pe o povară pentru existența lor, chiar până acolo când, după ce M-au văzut cu adevărat, oamenii M-au respins și și-au stors creierul gândindu-se la toate posibilitățile de a Mă învinge. Oamenii nu Îmi permit să îi tratez în mod serios sau să le cer cerințe stricte, nici nu-mi permit să-i judec sau să le pedepsesc nelegiuirea. Departe de a găsi acest lucru interesant, sunt supărați. Și astfel lucrarea Mea este să iau omenirea care mănâncă, bea și se delectează în Mine, dar nu Mă cunoaște, și să o înving. Voi dezarma omenirea și apoi, luând îngerii Mei, luând slava Mea, Mă voi întoarce la Lăcașul Meu. Căci ceea ce au făcut oamenii Mi-a rupt complet inima și Mi-a zdrobit lucrarea în bucăți cu mult timp în urmă. Intenționez să-Mi reiau slava pe care cel rău a luat-o înainte de a pleca fericit, lăsând omenirea să-și trăiască viața, să continue să „trăiască și să lucreze în pace și mulțumire”, să continue „cultivarea câmpurilor lor” și nu voi mai interveni în viața lor. Dar acum intenționez să-Mi reiau complet slava din mâna celui rău, să iau înapoi întreaga slavă pe care am așezat-o în om la crearea lumii și să nu o mai dau niciodată rasei umane de pe pământ. Căci oamenii nu numai că nu au reușit să păstreze slava Mea, ci au schimbat-o pentru imaginea lui Satana. Oamenii nu prețuiesc venirea Mea, nici nu apreciază ziua slavei Mele. Ei nu sunt fericiți să primească certarea mea, cu atât mai puțin sunt ei dispuși să-Mi întoarcă slava Mea. Nici nu sunt dispuși să arunce otrava celui rău. Omenirea continuă să Mă înșele în același vechi mod, încă purtând zâmbete strălucitoare pe fețe și chipuri fericite în același vechi mod. Ei nu sunt conștienți de adâncimile întunericului care va coborî asupra omenirii după ce slava Mea îi va părăsi și, mai ales, nu sunt conștienți că atunci când Ziua Mea va veni asupra întregii omeniri, ei vor trăi vremuri mult mai grele decât oamenii din vremea lui Noe. Căci ei nu știu cât de a întunecat a devenit Israelul când slava Mea a plecat de la el, pentru că omul uită în zori cât de greu a fost să treacă noaptea. Când soarele se ascunde din nou și întunericul coboară asupra omului, el va înălța din nou plângeri și își va scrâșni dinții în întuneric. Ați uitat când slava Mea a plecat din Israel, cât de greu a fost pentru poporul său să treacă prin zilele lor de suferință? Acum este momentul în care vedeți slava Mea și este și timpul când împărtășiți ziua slavei Mele. Omul va înălța plângeri în mijlocul întunericului când slava Mea va părăsi țara spurcată. Acum este ziua slavei când fac lucrarea Mea și este și ziua în care scap omenirea de suferință, căci nu voi împărtăși cu ei vremurile chinului și necazului. Vreau doar să cuceresc complet omenirea și să înving pe cel rău al omenirii.